header_bkb02.jpg

Iluzie sau Realitate

13. 11. 05
posted by: Christian Dragomir

iluzie 01Exodul 5:5-9 Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a înmulţit acum în ţară şi voi mai voiţi să-l faceţi şi să-şi înceteze lucrările?” Şi chiar în ziua aceea Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:  „Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strângă paie.  Totuşi, să le cereţi acelaşi număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din el, căci sunt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: „Haide să aducem jertfe Dumnezeului nostru.”  Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci.”

Acest pasaj poate fi abordat din mai multe perspective. Una dintre ele ar fi latura inumană şi de-a dreptul diabolică a lui Faraon. Fiind confruntat cu dorinţa poporului evreu (haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru) împăratul Egiptului răspunde într-o manieră dictatorială supunând poporul la munci care din punct de vedere fizic nu puteau fi îndeplinite, împăratul argumentându-se cu aceste cuvinte : “sunteţi nişte leneşi, de aceea strigaţi mereu haide să aducem jertfe Dumnezeului nostru”.

De asemeni acest pasaj poate fi abordat şi din perspectiva evreului rob în Egipt, supus la chinuri fizice şi psihice de neimaginat. Porunca lui Faraon “Să nu mai daţi paie poporului pentru facerea cărămizilor” a pus o povară imensă pe umerii lor. Trebuiau să îndeplinească aceeaşi normă de cărămizi pe zi însă fără a li se asigura materialul din care acestea trebuiau realizate. Pentru materia primă din care se realizau cărămizile, ei erau obligaţi să “se duca singuri să strângă paie” însă norma rămăsese aceeaşi. (“să le cereţi acelaşi număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte” – lucru imposibil de realizat). Această poruncă absurdă a lui Faraon, a dus la o mare întârzâiere în realizarea normei de lucru pe zi (Exod 5:14 „Pentru ce” li se zicea „n-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?”) precum şi la o stare de nemulţumire şi ulterior chiar revoltă în rândul poporului.

Poporul alege să meargă înaintea lui Faraon şi să-şi argumenteze întârzâierea în muncă, (Exodul 5:16 Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte şi totuşi ni se spune: „Faceţi cărămizi !) împăratul Egiptului îşi argumentează din nou decizia luată prin cuvintele: „Sunteţi nişte leneşi şi nişte trîntori! De aceea ziceţi: „Haide să aducem jertfe Domnului!” Exodul 5:17 răspuns care a stârnit o revoltă a poporului evreu împotriva lui Moise şi lui Aaron (Exodul 5:21 „Să vă vadă Domnul şi să judece! Voi ne-aţi făcut urîţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.”)

iluzie 02Care era de fapt problema lui Faraon ? Erau evreii cu adevarat leneşi şi trântori ? Nicidecum pentru că până atunci toate muncile cerute de Faraon fuseseră îndeplinite la timp. Problema pornea de la percepţia lui Faraon despre Dumnezeul lui Israel, despre cine este El şi despre ce poate El să facă. Percepţia lui Faraon este descrisă foarte bine în v.9 “Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci.” (Dex: Naluca – iluzie, închipuire deșartă, fantomă, vedenie, himeră, ființă imaginară creată de fantezie care provoacă spaimă sau dacă vreţi în termen popular “cai verzi pe pereţi”)  Pentru Faraon, Dumnezeu era o iluzie, reprezenta imaginaţia unor oameni care visau cu ochii deschişi iar supunerea la munci teribile ar fi trebuit să-i trezească din visele lor şi să-i aducă cu picioarele pe pământ. Închinarea, jertfele aduse înaintea Domnului de către popor, reprezentau pentru Faraon o pierdere de timp.

Asemeni lui Faraon, mulţi oameni azi, din pacate chiar şi din rândul credincioşilor (paradoxal) cred că Dumnezeu este doar o iluzie, este rodul imaginaţiei umane care are nevoie să se sprijinească pe ceva în momentele dificile ale vieţii.

Există persoane care, la “adăpostul” afirmaţiei atât de des întâlnite azi – a văzut cineva pe Dumnezeu?_ - neagă existenţa Lui şi consideră credinţa în El doar o  simplă iluzie a omului.

Îmi amintesc o întâmplare cu un baieţel care a dat o replică înţeleaptă unei astfel de persoane care considera existenţa lui Dumnezeu drept o iluzie. Persoana a luat un binoclu, l-a dat baieţelului şi i-a spus: “cu binoclul acesta poţi vedea până departe, foarte departe. Eu m-am uitat de multe ori prin el şi nu l-am văzut pe Dumnezeu nicăieri aşa că, uită-te şi tu, şi spune-mi dacă îl poţi vedea…” Băieţelul nu a luat binoclul însă i-a adresat acestei persoane următoarea întrebare: “Ştiţi de ce nu-L puteţi vedea pe Dumnezeu ?” De ce a răspuns bărbatul mirat !?  “Pentru că nu aveţi inima curată…”

Mântuitorul spunea în Matei 5:8:  “Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu !” iar băieţelul, cunoscand acest verset, a putut găsi motivul pentru care mulţi nu-l pot vedea pe Dumnezeu.

În Evanghelia după Ioan 14:8-9 Filip adresează o întrebare Domnului Isus: „Doamne” i-a zis Filip „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.” Isus i-a zis: „De atâta vreme Sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe ? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl ?”

Dincolo de oricare alt aspect teologic, parafrazându-L pe Domnul înţelegem că oridecâteori vedem o faptă bună care îndreaptă privirea şi mulţumirea către EL, o lucrare ce proslăveşte Numele Lui şi atinge omul vindecându-l şi iertându-l, oridecâteori priveşti florile de pe câmp, păsările care zboară în înaltul cerului, întreaga creaţie a lui Dumnezeu ……. acolo îL poţi vedea pe Tatăl.

“De atâta vreme Sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe ?” … ai văzut mulţimile flămânde şi apoi săturate, oameni apăsaţi de diferite boli incurabile care au fost vindecaţi, păcătoşi iertaţi, morţi înviaţi ….cine are ochi să vadă aceste lucruri, acela L-a văzut pe Dumnezeu.

O altă categorie de oameni asemeni lui Faraon sunt cei care, deşi nu contesta existenţa lui Dumnezeu, consideră că învierea lui Isus este o iluzie. Ei consideră că crestinismul a introdus această doctrină a învierii Lui tocmai pentru a câştiga supremaţia faţă de celelalte religii însă în adevar, “nimeni nu s-a mai întors de dincolo”…

În urmă cu câţiva ani mergeam să-mi plătesc întreţinerea la administratorul blocului. Tocmai fusese Paştele şi evident, pe buzele tuturor – credincioşi sau necredincioşi – salutul era “Hristos a Înviat”.

Adresând acest salut administratorului de bloc, am fost şocat să văd că, deşi mi-a raspuns cu “Adevărat a Înviat”, la final m-a întrebat: “dumneavoastră chiar mai credeţi chestia asta? “  Da, cred din toată inimă, i-am răspuns, acesta afişând o figură dezaprobatoare.

Pentru altii, Împărăţia lui Dumnezeu este o iluzie, o poveste frumoasă despre o ţară unde nu este lacrimă şi nici durere, menită să încurajeze pe cei muribunzi, pe cei aflaţi în suferinţă şi care au nevoie de un gram de speranţă când totul se năruie în jurul lor.  Cele mai frecvente afirmaţii sunt de genul “Nu ştie nimeni ce este dincolo … Nu s-a întors nimeni de acolo să ne spună … Cine ştie dacă o mai fi ceva după moarte…” afirmaţii care trădeaza de fapt necredinţa din inima oamenilor. De venit a venit cineva de acolo: ISUS (Isaia 9:6  Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii; Ioan 8:58  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Sunt Eu.”); de intors de acolo dupa ce a experimentat moartea fizica este Acelasi ISUS (Faptele Apostolilor 2:24 Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.)  iar despre faptul că există cu adevărat o Împărăţie a cerurilor o confirmă faptul că ISUS a plecat înapoi de unde a venit: în Împărăţia lui Dumnezeu. (Faptele Apostolilor 1:10-11  Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”)

Versetul 1 din Evangheliza dupa Ioan cap. 1 spune: La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. În limba ebraică, termenul folosit pentru “Cuvânt” este – DAVAR -  care tradus înseamnă REALITATE. Dacă ar fi să traducem literal, atunci acest verset ar fi în felul următor: La început era Realitatea, şi Realitatea era cu Dumnezeu şi Realitatea era Dumnezeu…

Pentru Faraon odinioară, credinţa şi practicarea ei reprezenta o pierdere de timp; în percepţia lui, Dumnezeu era o nălucă, un rod al imaginaţiei evreilor.

Dar pentru tine ce reprezintă Dumnezeu ? O iluzie sau o Realitate ? În funcţie de ceea ce reprezintă El pentru tine, aceasta va determina comportamentul tău faţă de EL şi faţă de semenii tăi.

Created: 20 March 2016

Articole Christian Dragomir ...