În ’75, cinci decembrie a fost într-o zi de vineri. Pot spune că m-am născut când începea weekend-ul sau, ca să fiu mai spiritual, am venit pe lume la intrarea în Shabat! S-au scurs 44 de ani (!!!) și ... nu știu când au trecut. Pot spune însă că mă bucur. Au trecut cu folos. Iar cei care vor mai trece, prin îngăduința Domnului, vor fi petrecuți la fel ca și până acum: cu privirea și gândul spre Cer.
Preocupările cotidiene cu care ne confruntăm, fac de multe ori ca viața noastră să se deruleze într-un ritm alert, năucitor chiar. Lipsa priorităților clare și semnificative determină o supraaglomerare care, nu de puține ori, duce la epuizare psihică și chiar fizică.
Ioan 1:21-22
Iudeii l-au întrebat pe Ioan: „Cine eşti? Eşti Ilie?” El a raspuns: „Nu sunt!” „Eşti prorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!” Atunci, i-au zis: „Cine eşti!? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?”