CULTURA IUDAICA

Cultura IudaicaMeniul contine articole care vizeaza o mai buna cunoastere a obiceiurilor si traditiilor poporului evreu. Traim intr-o lume unde ignoranta isi pune amprenta peste viata multora. Foarte multi credinciosi pretind ca-L cunosc pe Dumnezeu insa atunci cand vine vorba de cunoasterea obiceiurilor si traditiilor iudaice si mai ales insusirea lor in viata si umblarea lor cu Domnul, constati ca nu au decat notiuni foarte ambigue despre acest domeniu. In acest context, profetul Osea rostea in vechime celebrul verset din capitolul 4:6 care spune "Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta". Cred ca acest verset, in contextul actual, este mai valabil ca oricand. Sectiunea cuprinde Brachot - binecuvatari rostite de evrei in diferite ocazii si imprejurari ale vietii, Sarbatori si semnificatii precum si date ale sarbatorilor. Tipurile profetice, alfabetul ebraic si multe altele de acest gen, sunt pagini care, cu siguranta vor imbogatii cunostintele dumneavoastra cu privire la cultuira iudaica. Nu uitati promisiunea facuta de Adonai Elohim patriarhului Avraam, parintele nostru al tuturor, in Geneza 12:3: "Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine."  Domnul intareste si incurajeaza studierea culturii poporului ales atunci cand spune in Ioan 4:22 "...mantuirea vine de la iudei." Nu poti crede intr-un Evreu negandu-i sau neglijandu-i poporul.

castig sau pierdereMarcu 5:12-18 Şi dracii L-au rugat, şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.” Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; turma s-a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare. Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat. Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat. Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor. Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.

Isus intră în ţinutul Gadarenilor unde întâlneşte un îndrăcit care îşi avea locuinţa în morminte şi pe care nimeni nu putea să-l ţină legat nici măcar cu lanţurile. (Marcu 5:4  Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.) Este prezentată în acest pasaj o recunoaştere a mesianităţii lui Isus, din păcate nu din partea oamenilor ci din partea duhurilor necurate ( v.7 „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt ?) precum şi eliberarea de aceste duhuri a omului stăpânit de ele. Sunt prezente aici două reacţii ale oamenilor, reacţii care vorbesc despre faptul că pentru unii, Isus repezintă o pierdere iar pentru alţii reprezintă un câştig.

PRIMA REACŢIE: ISUS – O PIERDERE

V. 13 …duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare. V 14 Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine – V 17 Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.

Una din sursele de venit ale Gadarenilor era creşterea şi comercializarea cărnii de porc. Făcând un calcul simplu (cum au făcut probabil acei porcari de atunci) ne putem da seama de ce L-au considerat acei oameni pe Isus drept o paguba. 2000 de porci, a câte 50 de kg fiecare (ii socotim mai slabuţi puţin) reprezintă 100.000 kg de carne. Dacă socotim preţul de 9 euro/kg de carne, reiese că suma pierdută de porcari ar fi de 900.000 euro !!! Într-adevăr o pierdere imensă care i-a determinat pe acei porcari să aibă o atitudine greşită faţă de Isus: pleacă din ţinutul nostru, Tu eşti o pagubă pentru noi. Mai avem şi alţi porci în cetate şi dacă îi distrugi şi pe aia atunci noi ajungem la faliment cu Tine, de aceea Te rugăm, pleacă din ţinutul nostru.

A DOUA REACŢIE: ISUS – UN CÂŞTIG

Marcu 5:18  Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.

Pe când toţi cei din acel ţinut îL rugau să plece, o voce din mulţime îL ruga pe Domnul să rămână. Era vocea celui care fusese eliberat. Eliberarea acestui îndrăcit a adus o aparentă pagubă în acel ţinut însă Domnul dovedeşte încă odată faptul că pentru eliberarea şi mântuirea omului, nicio pierdere nu este prea mare, niciun sacrificiu nu este prea greu. Pentru eliberarea şi mântuirea omului, Dumnezeu a sacrificat pe însuşi Fiul Său, pentru ca oricine crede în El să nu moară, ci să aibă viaţa veşnică. Am spune, o mare pierdere însă, moartea Domnului a reprezentat şi reprezintă şi azi un mare câştig pentru omenirea întreagă.

PERCEPŢIE GREŞITĂ ASUPRA PIERDERII SAU A CÂŞTIGULUI

Nu întotdeauna ceea ce pare a fi o pierdere este în adevăr o pierdere după cum nu întotdeauna tot ceea ce se pare a fi un câştig, nu este un câştig. Când vorbeşte despre pierdere, Domnul Isus prezintă un aparent “câştig” al unei persoane atunci când afirmă “Ce ar folosi unui om “să câştige” toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul”. Această afirmaţie confirmă faptul că un câştig aparent, poate fi totuşi o mare pierdere. Conceptul din spatele acestui verset este următorul: uitaţi-vă cât de mare este pierderea atunci când câştigaţi ceva.

Există oameni care au aspiraţii mari (şi nu este nimic rău în asta). Visează la ascensiuni profesionale, realizări şi performanţe cât mai înalte iar pentru realizarea lor depun toate eforturile ca să le aducă la îndeplinire. Pentru un post mai bine plătit, pentru o funcţie mare, pentru un obiect sau un lucru oarecare, omul este dispus să sacrifice foarte multe lucruri ba chiar şi persoane. Nu de puţine ori însă, odată atins scopul, omul se simte neîmplinit. Oare de ce ? Are acum lucrul pe care şi l-a dorit deci obiectivul lui a fost îndeplinit dar totuşi nu are satisfacţie. Realitatea arată că acest aparent câştig al unui astfel de om, ascunde în spate de fapt, o mare pierdere, un teribil eşec, un imens faliment.

Pentru o cariera bună, oamenii îşi sacrifică adeseori familia, copii… Se ajunge de multe ori la divorţ, copilul îşi percepe părintele ca pe un străin care vine acasă doar să se odihnească. Acea persoană şi-a atins în cele din urmă obiectivul, a câştigat ceea ce şi-a propus însă cu un preţ nespus de mare: pierderea propriei familii, a copiilor şi a prietenilor. Întreabă-te ce pierzi atunci când....câştigi ceva !  S-ar putea ca pierderea să fie enormă, în comparaţie cu câştigul aparent...

Articole Christian Dragomir ...