Cuvant din Dragoste LOGO

1 Corinteni 16:14 ”Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!” - este MOTTO-ul acestor motivaționale video semnate de Christian.


cauți un cuvânt, care să-ți poată da speranță, cauți un cuvânt ce alină și dă viață!

cu sufletul rănit și rătăcind în noapte, cauți un ”Cuvânt din Dragoste!”


"Cuvânt din Dragoste" cu Christian Dragomir este o emisiune cu caracter creştin informativ, educativ şi motivaţional.

SÂMBĂTĂ 04 IUNIE 2022 - EDIŢIE SPECIALĂ - DE ZIUA LEGII ÎNCĂLCÂND LEGEA!

ULTIMUL MESAJ VIDEO

DUHUL VIEȚII NOI!

13 Februarie 2022

christian 24 octombrie

Societatea, de-a lungul timpului, și-a dorit să facă oameni noi, re-educați în spiritul impus de cei aflați la guvernare. Școala și educația tind să formeze oameni noi. Religia, de cealaltă parte, încearcă și ea, pe diverse căi, să creeze oameni noi. Nici școala, nici educația – oricât de bună și recomandată ar fi –, nici vreo formă politică de guvernare și nici chiar religia, nu au reușit și nu vor reuși vreodată să creeze oameni noi. Unul singur în toata istoria lumii a avut curajul să spună:

”Iată, Eu fac toate lucrurile noi” și Acela este Dumnezeu!

Omul nou, transformat nu de societate sau de vreo doctrină bisericească ci de însuși Duhul lui Dumnezeu, are câteva caracteristici care sunt vizibile. Urmărind acest mesaj poți afla care sunt acele caracteristici ale unui om nou în care se manifestă Duhul vieții noi!

EDITORIAL

CEEA CE FACE DIFERENȚA!

pesah

Îngerul morții lovise deja în toate casele egiptenilor omorând întâiul născut al fiecărei familii. Soluția oferită de Dumnezeu pentru a scăpa cu viață fusese una aparent simplă..."junghiaţi un miel...iar cu sângele lui dați pe uşiorii casei". Dumnezeu și-a respectat Cuvântul: îngerul morții nu a intrat acolo unde mielul fusese junghiat iar sângele lui era la intrarea în acea casă. Tragedia a lovit însă acolo unde nu era sânge pe uşiori iar somnul era aparent liniștit ...

Orice familie egipteană care, văzând ce fac familiile evreilor ar fi făcut la fel, ar fi fost scutită de durere și necaz. Dar n-au dat importanță...în fond evreii erau niște robi lipsiți de putere iar ei niște stăpânitori! Cu siguranță că la urechile lor a ajuns vestea despre tragedia care avea să lovească în acea noapte însă...cine a putut crede că ar fi posibil așa ceva? Era...prea de tot

 citeşte întregul articol...

Marcu 2:3-5/11-12 “…au venit nişte oameni care au adus la El un paralitic, purtat de patru dintre ei. Fiindcă n-au putut să-l aducă la Isus din cauza mulţimii, ei au dat la o parte acoperişul casei unde era Isus, au făcut o spărtură şi au coborât pe acolo targa pe care era aşezat paraliticul. Când a văzut Isus credinţa lor, i-a zis paraliticului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!“

“… „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi targa şi du-te acasă!“ El s-a ridicat, şi-a luat imediat targa şi a ieşit afară în faţa tuturor, aşa că toţi erau uimiţi şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „N-am mai văzut niciodată aşa ceva!“

Este greu să vorbești despre suferință. Dacă nu ai trăit-o sau experimentat-o în vreun fel, atunci nu te avânta să intri pe un teritoriu unde poți mai degrabă să rănești decât să vindeci, deși dorința ta de a ajuta este una sinceră. Când vine vorba despre suferință, doar trăirea și experimentarea ei, într-o formă sau alta, te califică să poți veni în întâmpinarea nevoilor celor suferinzi. Pentru restul situațiilor, Apostolul Pavel oferă un singur sfat pe care îmi permit să-l parafrazez: “dacă nu aveți experiența trecerii prin suferință, necesară în trairea voastră ca sa puteți oferi mângâieri, încurajări și soluții pertinente la necazul semenului, atunci faceți doar un singur lucru: “plângeți cu cei ce plâng; aveți aceleași simțăminte unii față de alții …”

În 2 Corinteni 1:3 același apostol confirmă acest adevăr când spune “Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!”

Suferința, care de regulă este însoțită atât de oboseala psihică dar și de cea fizică, a dat naștere întotdeauna la un amestec de sentimente și trăiri lăuntrice contradictorii la care, fără credință și încredere totală în Domnul, nu poți face față.

Deși suferința trupească implică durere, uneori atât de mare încât cel suferind își dorește ca totul să se termine cât mai curând pentru că nu o mai poate suporta, cred că dintre tipurile de suferință existente pe acest pământ cea mai dureroasă rămâne cea a sufletului! Pentru trup există analgezice însă pentru suflet … nu există medicament!

După 14 ani de detenție, supus la torturile și chinurile din închisorile comuniste, pastorul Wurmbrand, mergând cu trenul, a împărtășit din această suferință unui călător din același compartiment. Răspunsul acestui călător a fost unul care a șocat:  - “Domnule pastor, nu știți ce-i suferința!” - De ce spuneți asta? a întrebat pastorul …  - “Eu nu am stat o zi în închisoare, însă am o fată care este închisă de 11 ani… Îmi trimit comuniștii periodic informații și poze cu ea bătută și maltratată … mi-aș dori să fiu eu în locul ei pentru că nu mai suport această durere lăuntrică!” ”Mi-am dat seama câtă dreptate avea”, spunea Wurmbrand …

Când Isus a fost dus la Templu să fie circumcis, bătrânul Simeon a rostit Maicii Domnului o profeție dureroasă: “Sufletul tău va fi străpuns de o sabie…” – și așa a fost!  Ce poate fi mai dureros pentru o mamă decât să-și vadă propriul copil bătut, scuipat, batjocorit, umilit și apoi răstignit pe o cruce iar ea, să nu poată face nimic! Un om suferind este un peisaj ce inspiră compasiune însă o mamă la căpătaiul copilului ei bolnav (sau poate chiar pe moarte), este ceva înfiorător …

În astfel de circumstanțe, atât credința celui în suferință cât și cea a celui care veghează sunt serios zdruncinate și afectate. Este nevoie de un factor extern pentru a putea restaura și echilibra lucrurile.

Din pasajul menționat putem observa explicit că după ani de zile de paralizie, omul acesta nu mai credea că este posibilă vindecarea lui. În schimb au crezut alții în locul lui … Au urcat pe casă cu grijă purtând targa pe care era omul,  au spart acoperișul – probabil ulterior au acoperit și pagubele făcute – și l-au adus pe omul acesta, plini de credință, înaintea lui Isus, deplin convinși că El va face o minune. Și a făcut!

Sunt situații de genul acesta în viață, în care semenul nostru, zdrobit de suferință , durere și necaz, nu mai are resursele necesare pentru a mai crede într-o minune; uneori nici nu mai poate spera deoarece orice speranță i-a fost spulberată probabil de vreun diagnostic cumplit sau de moartea cuiva drag; alteori rămâne blocat spiritual și emoțional nemaivăzând deslușit calea spre Lumină …

Atunci este momentul să faci ceea ce au făcut acești patru oameni despre care nu știm nimic mai mult decât ceea stă scris în acest pasaj: să crezi tu în locul semenului tău și să încerci să proiectezi în sufletul și mintea lui, cu toate resursele de care dispui, credința și încrederea în Domnul, speranța că va fi bine și că într-o zi … va zâmbi din nou!

Nu este important, așa cum întreba odinioară un învățător al Legii pe Isus, ”Cine este aproapele meu?!” ci mai degrabă este important … să fi eu un aproape. Un aproape de cel căzut pentru a-l ridica; aproape de cel întristat pentru a-l mângâia; aproape de cel lipsit pentru a-l ajuta …

Când semenul tău nu mai poate crede pentru că cerul vieții lui este întunecat, crede tu în locul lui … și adu-l la Isus, chiar dacă trebuie să plătești vreun preț ca să treci prin mulțimea nepăsătoare …

Isaia 61:1-3 „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor eliberarea şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângîi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”

Aceasta a fost lucrarea Lui și … aceasta trebuie să fie și lucrarea mea, a ta, a noastră, a tuturor!

Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!

ADON HAKAVOD

bath oil 2510783 640"Adon Hakavod" este primul album evreiesc lansat de vreun grup muzical din Romania și a fost editat de Grupul Ierusalim în anul 2003.

LÂNGĂ DOMNUL, LÂNGĂ DUMNEZEU

bath oil 2510783 640A fost editat în anul 2002 și a făcut înconjurul țării ajungând chiar peste hotare. Conține piese cu care mulți dintre voi sunteți deja familiari...

DOMNUL ESTE PĂSTORUL MEU

bath oil 2510783 640“Domnul este Păstorul meu” este un album al solistului Christian Dragomir împreună cu Grupul Ierusalim.

CREDE

credeEste primul album al interpretului Christian Dragomir. A fost lansat în anul 2000 prin intermediul Studio Speranța din Cluj-Napoca. Conține o gamă diversă de stiluri muzicale ...

NUME DRAG, ISUS CHRISTOS

credeEste cel de-al doilea album semnat de solistul Christian Dragomir. Un volum încărcat de o sensibilitate deosebită ce conține piese cu mesaj de evanghelizare dar și de laudă și mulțumire la adresa Mântuitorului Isus.