DESPRE KLEZMER MUSIC

klezmer logoKlezmerul este o muzică venită de departe, de departe în timp și spațiu, o muzică ce abordează cu umor și creativitate viața unor generații greu încercate, dar care, născută fiind din profunzimea sentimentelor poporului său, reușește să reziste migrației și evenimentelor triste și tulburătoare din trecutul nu prea îndepărtat și să se integreze vital, continuând să fascineze atât artiștii cât și publicul amator. 

În termeni sintetici și familiari publicului tânăr, klezmerul este fusion music combinand folclor, jazz, swing dar și muzica soul. Am spus "fusion" deoarece klezmerul aduce fuziunea structurilor melodice, ritmice și expresive care provin din diferite zone geografice și culturale; iar muzica soul pentru că exprimă sentimentele profunde, extazul vieţii şi credinței unui popor, în momentele sale cele mai importante.

Bucharest Klezmer Band, condusă de dirijorul Bogdan Lifșin, este trupa de klezmer a Comunității Evreilor București și aflata sub directa îndrumare a domnului Silvian Horn coordonatorul programelor artistice și culturale ale comunității.

Melanjul stilurilor muzicale creează o lume a folclorului fără frontiere, un flux sonor continuu de sunet tradiţional și modern, devenind în același timp un stil familiar tuturor. Bucharest Klezmer Band își propune renașterea muzicii klezmer, oferind repertoriul lor tradițional unui scop muzical unic şi anume acela de a deveni un imn pentru viață care să încânte toate generațiile.

L’chaim !

Te deranjeaza adevarul ?

13. 11. 06
posted by: Christian Dragomir

adevarulTrăim într-o lume a paradoxurilor. Susţinem cu toţii că preferăm adevărul, oricât de dureros ar fi el, în locul minciunii, că nu suportăm să fim minţiţi sau „duşi de nas”.Ne simţim trădaţi şi înşelaţi în aşteptările noastre atunci când aflăm că am fost minţiţi. Încercăm să întrerupem orice legătură cu persoana care, prin minciună, a creat leziuni la nivelul sufletului nostru. „Urăsc minciuna” zicem noi de multe ori, lăsând să se înţeleagă faptul că în orice circumstanţă a vieţii în care ne-am afla vreodată, preferăm întotdeauna adevărul şi numai adevărul. Oare aşa să fie ?

Ar fi frumos să fie într-adevăr aşa însă realitatea ne contrazice de multe ori afirmaţiile rostite cu atât patos. Nu de puţine ori în viaţă constatăm că de fapt, ne place să fim minţiţi sau chiar să trăim în minciună.

Spuneţi-i unei doamne, care se luptă cu kilogramele în plus şi ţine tot felul de diete pentru slăbire, cât de bine arată. Credeţi că se va supăra ?! Nicidecum…Spuneţi-i unui bărbat cât de deştept este şi cât de multe ştie el să facă… Credeţi că se va supăra ?! Nicidecum…Sunt exemple banale care arată că de multe ori cunoaştem adevărul cu privire la noi înşine, însă acest adevăr ne deranjează, nu ne place, ne creează disconfort şi atunci preferăm să fim…minţiţi doar de dragul confortului nostru interior.

Dacă în privinţa aspectului fizic (al exteriorului) acţionăm aşa, probabil că ne comportăm altfel atunci când vine vorba de caracter (de interiorul nostru) însă realitatea arată că nici aici lucrurile nu stau diferit.

Ne place să ni se spună cât de buni şi deosebiţi suntem, ce oameni de caracter suntem noi chiar dacă în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Nu am întâlnit până acum nicio persoană căruia să i se fi adresat complimente de genul acesta iar acesta să replice tăios spunând “te rog frumos încetează; îmi cunosc caracterul şi ştiu că mai am mult de lucru la el…” Şi am fi foarte argumentaţi să rostim o astfel de replică deoarece ştim cu toţii că încă mai avem de lucru la modelarea caracterului nostru.

Într-o împrejurare biblică, un tânăr bogat vine la Mântuitorul Isus şi-I adresează următoarea întrebare: “Bunule Învăţător, ce sa fac să moştenesc viaţa veşnică ?” Replica Domnului, o lecţie de învăţat pentru noi astăzi, nu a fost în prima faza discuţia pe tema poruncilor sau a păzirii lor, ci a fost una directă, menită să scoată la suprafaţă caracterul tânărului: “Pentru ce Mă numeşti bun? Unul singur este bun: Dumnezeu”  Părerea personală a acestui tânăr despre el însuşi era una foarte bună. Se considera bun datorită păzirii poruncilor şi când vine în faţa Mântuitorului, vine cu pretenţia să discute cu El ca de la “Bun la Bun”. Însă Domnul, care îi cunoştea aceasta atitudine a inimii, îi răspunde tăios: Bun este Unul singur, şi acela nu eşti tu…ci Dumnezeu. Dacă vrei să afli ce preferi mai mult, adevărul sau minciuna, atunci analizează-ţi reacţiile în faţa adevărului. Când cineva de bună credinţă, îţi spune că ai deficiente de caracter într-un anumit domeniu iar tu ştii că eşti dificitar la acel capitol, întreabă-te care este reacţia ta în acel moment… De regulă omul care refuză adevărul şi implicit schimbarea, are întotdeauna reacţia omului “prins cu mâţa-n sac”  (după expresia românului). Se enervează, devine furios, ţipă şi ca o ultimă procedură de “autoapărare” mută focalizarea într-o altă direcţie “da, dar şi alţii sunt….da, dar şi celălalt face…” Unii însă devin ironici (prin aceasta recunoscându-şi oarecum deficienţa) şi încercând să devină mai spirituali dau replica de genul “bine că eşti tu mai bun…” Prin atitudini de genul acesta omul arată clar că ar fi preferat să nu i se spună despre deficienţa pe care o are sau că prefera să fie….minţit, nicidecum să i se spună “verde-n faţă”.

De mici învăţăm să preferăm minciuna decât să spunem adevărul. Vine copilul acasă mai târziu de ora stabilită de tine ca şi părinte. Ştie că dacă îţi spune sincer unde a fost te vei supăra sau chiar vei lua atitudini mai dure faţă de el şi atunci recurge la…minciună doar ca să scape. Am spune că un adult deja a depăşit fazele acestea şi nu mai recurge la “portiţele de scăpare” de acest gen însă nici aici realitatea nu e de partea noastră. De câte ori în servicul tău nu ai recurs la ascunderea adevărului sau chiar la minciună, doar pentru a nu te pune rău cu şeful sau a nu risca o concediere ?

Un lucru este cert: din cauza faptului că adevărul doare, responsabilizează şi schimbă, preferăm…minciuna.

Cu ce te ajuta dacă mergând la doctor spre exemplu, acesta constată că ai metastaza şi că mai ai puţin de trăit, însă preferă să te mintă şi să-ţi spună că eşti bine şi analizele sunt în regulă !? Ar fi de preferat în astfel de situaţii un adevăr direct chiar dacă doare. Poate că ştiind că mai am puţin, acest adevăr îmi va folosi să schimb ce mai pot schimba în viaţa mea, ca în momentul plecării dincolo să pot fi pregătit. Dar dacă nu cunosc acest adevăr ?! Vei spune încerc să protejez o astfel de persoană şi să nu-i spun pentru că nu vreau să-l supăr însă preferând ascunderea adevărului, jumătăţile de adevăr, care sunt tot minciuni sau chiar minciuna direct, nu fac altceva decât să privez persoana respectivă de o posibilă schimbare în bine în viaţa lui.

Ne comportăm aşa deoarece percepţia noastră despre adevăr şi minciuna este una greşită. Considerăm că adevărul şi minciuna sunt nişte simple noţiuni între care noi ne putem desfăşura, cu care putem jongla cum dorim şi la care să apelăm oridecâteori avem nevoie pentru a ieşi sau a rezolva anumite situaţii apărute în viaţă. În accepţiunea biblică însă, adevărul şi minciuna sunt de fapt, reprezentate prin două persoane: Dumnezeu şi Diavolul.

ADEVĂRUL : Ioan 14:6 Isus i-a zis: „Eu Sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.

MINCIUNA: Ioan 8:44  El (diavolul) de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

isus si pilatAceeaşi percepţie greşită, cum că adevărul şi minciuna sunt simple noţiuni, a avut-o şi Pilat din Pont. Când Domnul Isus este adus înaintea lui, Mântuitorul face o afirmaţie: Ioan 18:37  „M-am născut şi am venit în lume ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” În faţa acestei afirmaţii, Pilat adresează Domnului o întrebare care de fapt trădeaza percepţia lui despre adevăr: Ioan 18:38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” – întrebare care primeşte, prin tăcerea Domnului, un răspuns neobişnuit. “Pilat, pare să-i spună Domnul, adevărul nu este o afirmaţie sau o noţiune aşa cum crezi tu; adevărul este o persoană, iar aceasta persoană … stă acum în faţa ta, însă tu eşti incapabil să vezi acest adevăr şi mai ales, să-L accepţi.”

Ca să poţi avea o înţelegere corectă asupra adevărului şi a minciunii, trebuie să fi conştient de efectele pe care le au acestea asupra ta. Minciuna te robeşte, te transformă într-o persoană duplicitară, fariseică, o persoană în care nu se poate avea încredere şi pe care nimeni nu se poate baza. În schimb Adevărul te elibereaza de toate aceste lucruri pe care le-a făcut minciuna în viaţa ta şi te face un om liber. Ioan 8:32 …veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi.

Se spune că în timpul regimului comunist, un soldat era deseori ironizat de şefii şi camarazii lui din cauza credinţei pe care o avea. Într-o dimineaţă, pe când se afla la raport împreună cu toţi soldaţii din acea unitate, a fost întrebat ironic de un căpitan: “Soldat, mai crezi aberaţiile alea cu viaţa veşnică, Dumnezeu, cu pocăinţa…?” Soldatul creştin a răspuns da, continui să cred deoarece acestea sunt adevăruri ce nu pot fi schimbate niciodată, moment în care întreg efectivul de soldaţi, simpatizând cu căpitanul, au început să râdă. Când toţi s-au oprit din râs, soldatul l-a întrebat pe căpitan: domnule, dacă s-ar da o lege la nivel mondial ca până diseară, toţi profesorii de matematică să fie omorâţi aşa incât să nu mai rămână unul pe toată suprafaţa pământului.Vă întreb cu tot respectul – mâine dimineaţă cât vor face 2+2 ? ...

Adevărul schimbă însă el nu poate fi schimbat ci doar acceptat.

În concluzie, deşi ar fi foarte multe de spus pe această temă, închei cu ceea ce am început: Te deranejează adevărul ? Nu trebuie să-mi răspunzi, ci doar să fii sincer cu tine însuţi. Eu, autorul acestui articol, recunosc faptul că de multe ori am preferat orice altceva decât adevărul, fie prin fapte, fie prin vorbele rostite şi de aceea mărturisesc nevoia mea de pocăinţă la acest capitol. Doamne ajută-mă !  Tu ...?

Created: 26 July 2016

Articole Christian Dragomir ...