DESPRE KLEZMER MUSIC

klezmer logoKlezmerul este o muzică venită de departe, de departe în timp și spațiu, o muzică ce abordează cu umor și creativitate viața unor generații greu încercate, dar care, născută fiind din profunzimea sentimentelor poporului său, reușește să reziste migrației și evenimentelor triste și tulburătoare din trecutul nu prea îndepărtat și să se integreze vital, continuând să fascineze atât artiștii cât și publicul amator. 

În termeni sintetici și familiari publicului tânăr, klezmerul este fusion music combinand folclor, jazz, swing dar și muzica soul. Am spus "fusion" deoarece klezmerul aduce fuziunea structurilor melodice, ritmice și expresive care provin din diferite zone geografice și culturale; iar muzica soul pentru că exprimă sentimentele profunde, extazul vieţii şi credinței unui popor, în momentele sale cele mai importante.

Bucharest Klezmer Band, condusă de dirijorul Bogdan Lifșin, este trupa de klezmer a Comunității Evreilor București și aflata sub directa îndrumare a domnului Silvian Horn coordonatorul programelor artistice și culturale ale comunității.

Melanjul stilurilor muzicale creează o lume a folclorului fără frontiere, un flux sonor continuu de sunet tradiţional și modern, devenind în același timp un stil familiar tuturor. Bucharest Klezmer Band își propune renașterea muzicii klezmer, oferind repertoriul lor tradițional unui scop muzical unic şi anume acela de a deveni un imn pentru viață care să încânte toate generațiile.

L’chaim !

Faliment si remediu in familie

13. 11. 05
posted by: Christian Dragomir

faliment 01Trăim într-o lume care de multe ori încurajează distrugerea căsătoriei. Ca şi creştini, recunoaştem prezenţa unui duşman care este la pândă pentru a nimici căsniciile (1 Petru 5:8 Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.) De la început, căsătoria a fost parte a planului lui Dumnezeu pentru creaţia Lui, iar satan se luptă vehement împotriva acestei instituţii preţioase. Dacă avem nevoie de dovezi că suntem în dificultate, trebuie doar să aruncăm o privire asupra ratei de divorţ atât în cercurile creştine, cât şi în cele necreştine şi cu siguranţă ne vom convinge de această realitate.

Realizarea şi menţinerea solidarităţii dar şi a stabilităţii familiale au loc în mod diferit. Unele familii nu reuşesc să stabilească relaţii de solidaritate, altele nu-şi pot menţine solidaritatea realizată, iar altele realizează solidaritatea şi o menţin. În primele două situaţii, şansele de dezmembrare a familiei sunt mari. Instabilitatea şi disoluţia familiei sunt, în acelaşi timp, probleme individuale şi sociale atât la nivelul condiţionărilor lor, cât şi la nivelul efectelor pe care le au.

În societăţile europene, datele statistice arată că familia este în prezent mai puţin stabilă decât era cu câteva decenii în urmă, a crescut rata divorţurilor şi a scăzut durata medie de convieţuire a unui cuplu astfel, familia a intrat într-o lungă perioadă de criză. În nicio familie separarea partenerilor nu se produce dintr-o dată. Există câteva etape care preced asta.

  1. ETAPELE DEZMEMBRĂRII CĂSĂTORIEI

1. Stările conflictuale şi eroziunea

Acestea pot apărea mai devreme sau mai târziu având efecte de disoluţie şi eroziune a vieţii conjugale prin manifestarea insatisfacţiei faţă de convieţuirea în cuplu. Atât femeile cât şi bărbaţii, invocă de multe ori alcoolismul, agresivitatea fizică sau verbală, lipsa de comunicare, lipsa de afecţiune şi înţelegere şi infidelitatea însă motivele invocate pot fi mult mai multe. Nerezolvarea la timp a stărilor conflictuale apărute la un moment dat între soţi duce inevitabil către separare faţă de celălat partener şi dezvoltarea unei vieţi individuale în cuplu. Legat de conflicte, (indiferent de ce natură sunt) Biblia spune în Efeseni 4:26  „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră...” prin aceasta sugerând rezolvarea oricărui conflict AZI şi nu mâine. Amânarea rezolvării conflictelor nu aduce niciodată nimic bun şi poate creea stări de frustrare în inima partenerului. Dumnezeu întotdeauna se prezintă în Scripturi având dorinţa de împăcare cu omul pe când despre diavolul ni se spune că seamană întotdeauna vrajbă.

- Matei 5:9  Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu !

- 2 Corinteni 5:18-19 Toate lucrurile acestea Sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării (fiecărui om – bărbat sau femeie); Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinând în seamă păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Dumnezeu promovează împăcarea !

2. Încetarea relaţiilor sexuale

faliment 02Este urmarea firească a stărilor conflictuale nerezolvate şi inevitabil o cale spre separare sau divorţ. Aproape toate cazurile de separare duc din păcate la divorţ. În 1 Corinteni 7:5 suntem avertizaţi asupra încetării relaţiilor sexuale între soţi şi asupra consecinţelor pe care le poate avea o astfel de situaţie.  “Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. Când sunt încetate relaţiile intime dintre soţi, întotdeauna şi fără nicio excepţie, intervine diavolul ispitind. De aici şi până la infidelitate este doar un pas.

3. Disoluţia legală

Este forma definitivă a ruperii relaţiei conjugale, reprezinta consfinţirea juridică a acestei stări de fapt. Consfinţirea juridică nu este nimic altceva decât confirmarea oficială că, de fapt, divorţul dintre cei doi parteneri, s-a produs undeva cu mult timp în urmă din cauze precum cele menţionate mai sus.

  1. Ce este divorţul şi ce poate determina o astfel de decizie ?

Divorţul este un fenomen psiho-social complex, reprezintă forma finală a desfacerii vieţii conjugale modificând viaţa partenerilor şi a descendenţilor acestora. El antrenează stadii tensionale, conflicte, frustrări şi insatisfacţii, iar efectele lui se prelungesc dincolo de pronunţarea instanţelor de judecată.  Divorţul poate fi determinat de factori economici, culturali, psihologici, morali sau religioşi, care acţionează la nivelul partenerilor, în interiorul cuplurilor dar şi în afara acestora.

Factori interni ce pot genera divorţul (preluaţi din statistici ale completelor de judecată):

1. Experienţa premaritală a partenerilor şi atitudinea lor reciprocă faţă de aceasta. Diferenţele mari de experienţă premaritală constituie un factor puternic ce împiedică realizarea solidarităţii familiale.

2. Motivaţia căsătoriei şi modul de încheiere a căsătoriei (căsătorii motivate de avantaje economice, sociale sau căsătorii impuse).

3. Vârsta la căsătorie şi diferenţele de vârstă între soţi.

4. Nivelul de inteligenţă şi profesia.

5. Poziţia femeii în societate şi în familie. Dacă soţia este dependentă din punct de vedere economic faţă de soţ, rata divorţurilor este scăzută. Dacă ea este independentă din punct de vedere economic, nu mai acceptă unele relaţii familiale şi astfel cuplul se îndreaptă spre divorţ.

6. Incompatibilităţi psihice şi temperamentale ale partenerilor.

7. Insatisfacţii emoţional-afective şi sexuale.

8. Infidelitatea.

9. Comportamentele agresive.

10. Alcoolismul unuia dintre parteneri.

Factorii direcţi şi cei mai vizibili care determină disoluţia cuplurilor sunt conflictele familiale provocate de divergenţele mari apărute între aşteptări şi realizări, temperamente şi comportamente, inadaptarea sexuală, infidelitatea, intervenţia nedorită a rudelor sau dificultăţile materiale.

Un alt factor care determina disoluţia este separarea teritorială a locurilor de muncă deoarece diminuarea sau absenţa relaţiilor zilnice dintre soţi favorizează relaţiile extraconjugale.

  1. CE SPUNE LEGISLAŢIA CU PRIVIRE LA DIVORŢ

Cum am mentionat deja, divorţul reprezintă forma legală de desfacere a căsătoriei sau desfacerea definitivă a căsătoriei prin hotărâre judecătorească. În ţările europene divorţul este reglementat de trei tipuri de legislaţii:

1. Divorţul sancţiune - desfacerea căsătoriei se face în urma constatării culpei unuia dintre soţi. Divorţul nu se poate pronunţa împotriva soţului nevinovat.

2. Divorţul faliment - apare când legăturile dintre soţi sunt puternic afectate conştientinzându-se falimentul uniunii conjugale.

3. Divorţul remediu - este soluţia unei căsătorii complet compromise ce permite partenerilor recăsătoria pentru a dobândi o căsnicie reuşită.

  1. CE SPUNE DUMNEZEU CU PRIVIRE LA DIVORŢ

Am ales să nu vorbesc eu în Numele lui Dumnezeu ci să las Cuvântul Lui să ne vorbească:

Matei 5:31-32 S-a zis : „Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire. Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.  Matei 19:3-9  tratează aceeaşi problemă în versetul 6 Domnul sfătuind: “Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” Concluzia pe care ne-o prezintă Dumnezeu (aş spune mai degrabă o dorinţă a Lui, un ideal pe care şi-L doreşte) este : „Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul” (Maleahi 2:16)

În ciuda acestor afirmaţii, Domnul menţionează faptul ca poate exista un motiv care poate fii acceptat de EL ca fiind întemeiat pentru divorţ şi anume « afară numai de pricină de curvie «.  Nu vreau să intru în detalii cu privire la ce se înţelege prin curvie (părerea mea este că sensul la care face referire Domnul aici este mult mai complex decât relaţia sexuală) şi nici nu vreau să dau un răspuns în ceea ce priveşte poziţia lui Dumnezeu cu privire la divorţ, nici dacă e PRO şi nici dacă e CONTRA. Părerile sunt împărţite şi tema este destul de controversată. Personal cred că fiecare caz trebuie tratat individual şi nu la modul general.

Lucrul cert care se întâmplă în cazul divorţului şi asupra căruia atrag atenţia, este că acesta lasă răni adânci, urme dureroase în suflet, o inimă frântă şi zdrobită şi în rândul partenerilor şi cu atât mai grav, şi în rândul copiilor.

REMEDIU PENTRU FALIMENTUL FAMILIEI

Pricipalul factor în restabilirea legăturilor afectate este identificarea problemelor şi soluţionarea lor de urgenţă. Dacă sunt identificate stări conflictuale nerezolvate, tensiuni şi probleme care au fost amânate cu anii poate, din cauza faptului că ai evitat confruntarea directă cu partenerul, atunci trebuie neapărat o discuţie sinceră şi transparentă între tine şi partenerul tău, identificate problemele care au dus la aceste stări şi soluţionarea lor. De multe ori în familie partenerii discută despre problemele de serviciu, despre anumite persoane sau circumstanţe şi asta ei o numesc comunicare. Prin comunicare între parteneri în familie se înţelege discuţia sinceră şi deschisă cu privire la aşteptările pe care le ai cu privire la partenerul tău, la lucrurile care te deranjează şi pe care vrei să le schimbe pentru că te rănesc şi produc leziuni la nivelul inimii. De foarte multe ori sunt discutate împrejurări ale vieţii, persoane şi circumstanţe, chestiuni din viaţa cotidiană. Când în discuţie sunt aduse propriile persoane şi legătura directă dintre parteneri, cel mai frecvent apar afirmaţii de genul “hai să nu vorbim despre asta acum”, “lăsăm pe altă dată”, “nu vreau să vorbesc pentru că nu vreau să ne certăm” şi exemplele pot continua. Aceste afirmaţii nu fac nimic altceva decât să amâne rezolvarea anumitor probleme sau nemulţumiri cu privire la partenerul de viaţă. Comunicarea este un dialog între un emiţător şi un receptor, când unul vorbeşte celălalt se obligă să asculte. Într-o conversaţie, rolurile de emiţător/receptor trebuie să aibă posibilitatea să se poată schimba, prin aceasta oferindu-se oportunitatea celuilalt să-şi spună şi el părerea. De multe ori nu se poate ajunge la un numitor comun însă dragostea şi respectul pentru partenerul de viaţă te poate ajuta să-l asculţi şi îţi poate da deopotrivă tăria de a face anumite compromisuri pentru binele partenerului şi a relaţiei (prin compromis nu se înţelege încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu).

Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l acceptam în familie şi în societate este faptul că suntem diferiţi unul de celălat iar asta câteodată ajută însă de cele mai multe ori creează divergenţe. Ca şi parteneri (aici vorbesc doar pentru creştini însă principiul este valabil pentru toţi), soţii au obligaţia să vină în faţa lui Dumnezeu cu orice neînţelegere, neajuns şi problemă cu care se confruntă, conştienţi că EL este soluţia pentru fiecare situaţie din viaţa noastră. De multe ori soluţiile implică renunţare din partea unuia din parteneri, la anumite lucruri sau practici însă, dacă se doreşte comuniunea şi buna înţelegere în familie atunci, de dragul partenerului de viaţă, alături de care vrei să trăieşti în linişte şi pace, renunţi. Când orgoliul şi mândria, egoismul şi reaua intenţie se manifestă, nu te aştepta la rezultate prea mari în remedierea stărilor conflictuale din familie deoarece în aceste situaţii ele mai degrabă se înrăutăţesc decât să se rezolve.

Dacă totuşi neînţelegerile, stările conflictuale şi divergenţele, poate chiar infidelitatea, au dus la separare şi ulterior la divorţ, atunci care este remediu pentru traumele provocate de o astfel de situaţie.

  1. REMEDIU PENTRU O INIMĂ FRÂNTĂ

faliment 03Există oare speranţă pentru vindecarea unei inimi frânte ? Dintr-o dată te simţi ca şi cum ai pierdut toate speranţele ... s-ar putea să simţi o durere în piept care te face să te simţi rănit şi speriat. Cum poţi avea speranţa că te vei recupera, sau cum poţi să descoperi ce fel de paşi vor duce la încheierea suferinţei ?

Cu toţii ştim că emoţiile sunt o parte vitală a modului în care suntem făcuţi. Încă nu putem înţelege de ce ne ia aşa de mult timp să ne vindecăm de rănile emoţionale. Niciodată nu putem îndepărta înainte de vreme o cusătură, până când osul rupt sau pielea tăiată nu sunt refăcute. Trebuie să înţelegem că vindecarea emoţională completă, necesită timp. Cartea Psalmilor oferă o mare mângăiere atunci când experimentăm sentimente de lungă durată cum ar fi tristeţea, frica şi necazul. “Domnul tămăduieşte pe cei cu inimă rănită şi le leagă rănile” (Psalmul 147:3)

Cheia vindecarii este redobândirea încrederii
Tendinţa noastră umană este de a evita situaţiile dureroase, chiar de a le ingropa. Oare mai putem avea încredere în cei care ne rănesc atât de profund ?

Menţionez câţiva paşi spre vindecarea unei inimi frânte (cu siguranţă există mult mai mulţi).

  • ELIBEREAZĂ-TE de orice incărcătură emoţională acumulată, de orice neîmplinire şi mai ales de orice formă de neiertare.  “Să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva” (Marcu 11:25). Să nu rămâi blocat de nicio circumstanţă. Deblochează-te ! Caută o persoană de încredere căreia să-i poţi vorbi despre durerea ta, despre frământările inimii tale şi descarcă-ţi sufletul înaintea Domnului şi a acelei persoane de încredere. Vei vedea rezultatul.
  • REFOCALIZEAZĂ-TE  “Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” (Efeseni 3:20). Refocalizează-ţi mintea, gândul şi întreaga fiinţă pe Dumnezeu. Dacă îţi cauţi un refugiu, atunci trebuie să ştii că acest refugiu nu trebuie să fie în muncă, în alcool sau orice altceva de genul ăsta ci în Domnul. Psalm 91:2 „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”  El este refugiul tău, El este turnul de scapare. El nu te va trăda niciodată.
  • PRIMEŞTE – când o persoană are inima frântă, tendinţa este de izolare, de refuz în ceea ce priveşte comunicarea şi ajutorul celor din jur. Primeşte ajutorul celor care vor să ţi-l acorde, primeşte mângâierea şi sfatul. Învaţă să primeşti pentru ca la rândul tău să poţi oferi altora. “Dumnezeu ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin măngâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se afla în vreun necaz” (2 Corinteni 1:4).
NU UITA: Pentru fiecare situaţie pe care o experimentezi în viaţa ta, există un motiv.

A trăit odată un tânăr care a declarat că avea cea mai frumoasă şi impecabilă inimă. Un om în vârstă l-a contrazis. Mulţimea s-a uitat la inima acelui bătrân. Inima îi bătea puternic, dar era plină de cicatrice. Unele parţi au fost îndepărtate, iar altele introduse, dar nu se potriveau foarte mult. Bătrânul s-a uitat la acel tânăr şi a spus: “Nu-mi voi schimba niciodată inima cu a ta. Fiecare cicatrice reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea – am rupt o parte şi le-am dat-o lor. Uneori ei mi-au dat o parte din inima lor frântă, la care a trebuit să îi ajustez colţurile şi crestăturile. Atunci când o persoană nu-mi răspunde dragostei, este lăsat un gol dureros. Aceste goluri stau deschise, aducându-mi aminte că încă îi iubesc pe acei oameni. Poate într-o zi, ei îmi vor răspunde cu dragoste şi vor umple acele spaţii goale.”

Nu am alege niciodată să avem o inimă frântă! Agonia şi timpul de refacere sunt insuportabile. Totuşi, există Cineva, care a avut o inimă impecabilă şi a decis să fie frântă. Din punct de vedere medical, atunci când o inimă se rupe (se frânge), tâşneşte apă (Ioan 19:33-34). În toate lucrurile, Isus a experimentat o inimă frântă. El înţelege trădările, ispitele şi pierderea (Isaia 53:3 “Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El...”; Luca 22:33-34 „Doamne” I-a zis Petru „cu Tine Sunt gata să merg şi în temniţă şi chiar la moarte. Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori ... v.57 Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.”; Matei 26:21  Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde...”).

Isus a experimentat toate aceste stări tocmai pentru a putea veni în ajutorul tău. El este Mângâietorul, Consilierul şi Prietenul care ne umple spaţiile goale şi dureroase ale inimii cu prezenţa Lui binecuvântată.

P.S. Acest articol nu pretinde să răspundă la întrebările unora legate de divorţ sau despre poziţiile teologice cu privire la acest aspect, ci doar tratează situaţii de ansamblu şi anumite soluţionări cu privire la viaţa de familie, aspecte asupra cărora merită să medităm.

Created: 20 March 2016

Articole Christian Dragomir ...