CULTURA IUDAICA

Cultura IudaicaMeniul contine articole care vizeaza o mai buna cunoastere a obiceiurilor si traditiilor poporului evreu. Traim intr-o lume unde ignoranta isi pune amprenta peste viata multora. Foarte multi credinciosi pretind ca-L cunosc pe Dumnezeu insa atunci cand vine vorba de cunoasterea obiceiurilor si traditiilor iudaice si mai ales insusirea lor in viata si umblarea lor cu Domnul, constati ca nu au decat notiuni foarte ambigue despre acest domeniu. In acest context, profetul Osea rostea in vechime celebrul verset din capitolul 4:6 care spune "Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta". Cred ca acest verset, in contextul actual, este mai valabil ca oricand. Sectiunea cuprinde Brachot - binecuvatari rostite de evrei in diferite ocazii si imprejurari ale vietii, Sarbatori si semnificatii precum si date ale sarbatorilor. Tipurile profetice, alfabetul ebraic si multe altele de acest gen, sunt pagini care, cu siguranta vor imbogatii cunostintele dumneavoastra cu privire la cultuira iudaica. Nu uitati promisiunea facuta de Adonai Elohim patriarhului Avraam, parintele nostru al tuturor, in Geneza 12:3: "Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine."  Domnul intareste si incurajeaza studierea culturii poporului ales atunci cand spune in Ioan 4:22 "...mantuirea vine de la iudei." Nu poti crede intr-un Evreu negandu-i sau neglijandu-i poporul.

Imunitate fata de Cuvant

15. 10. 14
posted by: Christian Dragomir

immune defenseVorbind despre imunitate, putem observa că termenul comportă mai multe aspecte. Unul dintre aspectele termenului este cel folosit în limbajul medical atunci când medicul, examinând o persoană, pune un diagnostic legat de imunitatea persoanei examinate: imunitate bună (omul este rezistent la boli şi infecţii) sau imunitate scăzută (omul este vulnerabil la orice infecţie).

 

Termenul imunitate îl putem găsi nu numai în domeniul medical ci şi în cel politic. Este vorba despre “Imunitatea Parlamentară”.

Pentru a asigura parlamentului condiţiile necesare exercitării mandatului său, el trebuie să aibă protecţie socială. În sens restrictiv, pot fi incluse în sistemul măsurilor de protecţie a mandatului parlamentar imunităţile. Imunitatea parlamentară nu poate fi nici extinsă, nici restrânsă, ea nu poate fi suspendată şi poate fi luată doar de Cameră şi aceasta numai în situaţia în care se justifică luarea acestei măsuri. Regulile privitoare la imunităţi au ca scop asigurarea independenţei parlamentarului în exercitarea mandatului său şi punerea lui sub protecţie faţă de acte sau fapte abuzive ale autorităţiilor administrative, judiciare sau ale persoanelor fizice. Cu alte cuvinte, o persoană, chiar dacă se face vinovată de încălcarea anumitor legi sau drepturi, nu poate fi arestată şi trasă la răspundere penală dacă are imunitate parlamentară decât în situaţia în care Camera îi retrage acestuia imunitatea.

Imunitatea se manifestă însă şi la nivel spiritual. Ce înseamna să fi imun la Cuvântul lui Dumnezeu ?

A fi imun la Evanghelie sau la predici, înseamnă să asculţi Cuvantul lui Dumnezeu, să pretinzi că-L iubeşti dar fără să fii transformat de El, fără să faci ce îţi spune. Înseamnă să devii atât de împietrit încât inima ta nu mai este mişcată de El şi nu mai eşti deloc afectat de ce spune. Precum parlamentarul care “se bucură să facă orice la adăpostul imunităţii” ştiind că nu i se poate întâmpla nimic, la fel este omul imun la mesajul Evangheliei; crede că regulile sunt pentru alţii, nu şi pentru el; alţii trebuie să se conformeze, el nu.

Cei mai mulţi poate spun: “slavă Domnului că eu acord atenţie predicilor, Cuvântul încă îmi mişcă inima, eu sunt ferit pentru că vin la biserică, sunt membru într-o adunare, Îţi mulţumesc Doamne, că nu sunt ca... sau ca ... şi exemplele pot continua !”

Cele mai incredibile exemple ale imunităţii la Cuvânt sunt date nu de oamenii de pe stradă, nu de cei neduşi la Biserica ci mai degrabă sunt de cei credincioşi, oameni expusi în permanenţă Cuvântului Domnului, cei frecvent aflaţi în prezenţa predicilor şi confruntaţi cu ele dar care, nesocotindu-le, se împietresc şi devin imuni faţă de efectul înţepător şi tăios al Cuvântului, fără ca măcar să-şi dea seama de ce li se întâmplă !

Un astfel de exemplu este înţeleptul Solomon. El l-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu ! Avea un mare respect pentru casa lui Dumnezeu şi era curat din punct de vedere moral însă avea în viaţa lui niste excepţii. De fapt, aceste “excepţii” sunt cele care i-au ruinat viaţa şi care i-au adus ruşinea. 1 Împăraţi 3:3 "Solomon iubea pe Domnul şi se ţinea de obiceiurile tatălui său, David. Numai că aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi"

Şi noi avem aceste "excepţii" în vieţile noastre, cu care aproape că ajungem să ne obişnuim uneori, faţă de care ne resemnăm, păstrând astfel în vieţile noastre multe lucruri de care ar fi trebuit să ne fi lepădat de mult. Ajungem, văzând că suntem neputincioşi faţă de ele să spunem că, "poate, pur şi simplu ne este dat să trăim cu ele!" Este posibil să-l iubim cu adevărat pe Dumnezeu, să ne dăruim Lui şi cauzei Fiului Său în această lume, să contribuim cu bani şi să ne dedicăm timpul nostru lucrării Sale, dar cu toate acestea, să rămână în vieţile noastre domenii care să fie în totală contradicţie cu Cuvântul Lui.

Dumnezeu a dat trei porunci specifice tuturor împăraţilor lui Israel. Ei bine, Solomon le-a încălcat pe toate acestea!

1.  Avertismentul lui David (tatăl său) de a-l asculta pe Moise care a spus "să nu aducă din Egipt cai" (Deut.17:16). Dar 1 Împăraţi 10:28 ne spune că Solomon, "îşi aducea caii din Egipt".   Solomon a promovat comerţul liber cu Egiptul, lucru contrar poruncii exprese a Domnului: "... să nu întoarcă pe popor în Egipt, ca să aibă mulţi cai" (Deut.17:16) şi "să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela" !!  După cum ştiţi, Egiptul reprezintă lumea cu tot ce este al ei, iar Dumnezeu ne porunceşte separarea de ea...fără excepţii !

2. O a doua poruncă expresă a fost de a "nu-şi strânge mari grămezi de argint şi aur" (Deut.17:17). Cu toate acestea, inclusiv vasele de băut ale lui Solomon erau din argint şi din aur.  1 Împăraţi 10:22-23 ne spune că, "împăratul avea pe mare corăbii din Tars cu ale lui Hiram; şi corăbiile din Tars veneau la fiecare trei ani, aducând aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni. Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului în bogăţii şi înţelepciune".

Versetele următoare: “toţi care doreau să-l vadă, aduceau daruri, lucruri de argint şi lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catâri; aşa era în fiecare an, a strâns care şi călărime, avea 1400 de care şi 12.000 de călăreţi, a făcut ca argintul să fie tot aşa de obişnuit la Ierusalim ca pietrele...”(10:23-29) !!!

Dumnezeu i-a dat bogăţii pentru a-i testa caracterul (pentru unii, bogăţia le dezvăluie caracterul mizerabil mai mult decât o poate face sărăcia !). Le vor folosi pentru a se cufunda în lux sau le vor folosi pentru gloria lui Dumnezeu?

3.  O a treia poruncă expresă a fost aceea de a "nu avea un număr mare de neveste ca să nu i se abată inima" (Deut.17:17). 1 Împăraţi 11:1-3 “Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, în afară de fata lui Faraon; Moabite, Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite, care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire. A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima.”
După ce l-a nesocotit odată pe Dumnezeu luând pe fiica Faraonului Egiptului cu care nu se presupuneau să aibe legături, Solomon pare că a făcut un pariu cu restul împăraţilor pământului de a avea cel mai mare harem ! Şi-a exploatat plăcerea şi a reuşit!

Avem astfel acum un om care-l iubea pe Dumnezeu, dar care-şi iubea şi haremul. Lucrul aceasta nu a rămas fără urmări. Consecinţele spirituale nu l-au ocolit şi "când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au aplecat inima spre alţi dumnezei; (oare nu de asta l-a avertizat Dumnezeu !? Deut.17:17)

Iată judecata aspră a lui Solomon, cea mai şocantă evaluare a preavestitului înţelept Solomon: "inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, ...cum fusese inima tatălui său David. Solomon s-a dus după Astartea, zeiţa Sidonienilor şi după Milcom, urâciunea Amoniţilor..." (1 Împăraţi 11:4-5)

Solomon a căzut vertiginos pe spirala compromisului spiritual !
Tot acest compromis al lui Solomon se explică printr-o singură greşeală fatală:

A REFUZAT SĂ O RUPĂ COMPLET CU EGIPTUL !

Începutul l-a făcut cu alierea prin căsătorie cu Faraonul, Împăratul Egiptului: 1 Împăraţi 3:1 "...A luat de nevastă pe fata lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David"  Aceasta a fost "EXCEPŢIA" din viaţa lui Solomon ! O exceptie fatală !

Solomon şi-a împlinit toate proiectele sale. A terminat Templul, reşedinţele lui, ale nevestei lui, dar nu realiza că trăia în nesupunere. Solomon mergea de 3 ori pe an să aducă jertfe şi experimenta în prezenţa lui Dumnezeu, bucurie şi plăcere. Dar în acelaşi timp inima îi era cucerită de o "dragoste străină". Dedesubtul unei avalanşe de binecuvântări se zbate viermele poftei care roade voinţa şi caracterul omului lui Dumnezeu. Din nou Dumnezeu i se arată lui Solomon adresându-i o tăioasă predică, un puternic avertisment: "Umblă în nevinovăţie; ascultă Cuvântul Meu. Dacă nu, te voi lepăda" (1 Împăraţi 9:6-9).  Dar şi acest avertisment trece neobservat, el devenind tot mai insensibil şi imun la glasul lui Dumnezeu, orbindu-se singur prin faptul că dacă Dumnezeu îl copleşeste cu binecuvântări şi-i arată milă atunci este bine.

Concluzia lui Dumnezeu asupra vieţii lui Solomon este una care ar trebui să ne provoace fiori:

(1 Împăraţi 11:4-13) ... Versetul 11: Domnul i-a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut aşa, şi n-ai păzit legământul Meu şi legile Mele pe care ţi le-am dat, voi rupe împărăţia de la tine şi o voi da slujitorului tău.”

Solomon a devenit prototipul omului imun la Cuvântul lui Dumnezeu. Predicile nu mai au nici un efect asupra lui. După confruntarea cu adevărul, el rămâne neschimbat.

Acolo unde a construit odată o casă pentru o singură femeie, se află un întreg harem. Fiica lui Faraon a ajuns să fie doar una dintre cele 1000 de iubite ale lui !
Solomon însuşi este acum bătrân şi ramolit. În viaţa lui, Dumnezeu a amuţit ... dar este şi înfuriat pe el. El este omul care a introdus închinarea idolatră în poporul lui Dumnezeu la Astartea, Chemoş şi Moloc (1 Împăraţi 11:5-9), pentru a le face pe plac nevestelor lui, lucru pentru care Israelul va fi pedepsit cu dezbinare, războaie şi captivităţi. "Înţeleptul" Solomon şi-a pierdut înţelepciunea însurându-se din motive politice cu femei păgâne. Ele au reuşit să-i îndepărteze inima de Domnul Dumnezeul lui şi să i-o împartă cu aceşti idoli urâţi de Dumnezeu. Aceşti idoli au rămas în Israel peste 3 secole şi jumătate până la venirea lui Iosia care i-a eliminat (2 Împăraţi 23:13,14).

Solomon şi-a pierdut satisfacţia unei relaţii apropiate cu Dumnezeu iar această stare o descrie în termeni deosebit de jalnici într-o proză dedicată "deşertăciunii deşertăciunilor". Viaţa a devenit lipsită de sens, goală, inutilă. Ierusalimul este acum plin de temple păgâne construite cu bani grei luaţi de la popor. Împăratul bea mult, alinându-şi plictiseala provocată de toate casele, grădinile minunate şi nevestele lui. A rămas în gură cu gustul amar al vieţii fără Dumnezeu, departe de El. Tot ceea ce poate să spună acum este: "Deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune, totul este degeaba"

Şi acesta este omul care odată a început foarte promiţător rugându-se cu atâta pasiune:

"dacă un om sau dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri şi fiecare îşi va cunoaşte mustrarea (inimii lui) cugetului lui şi va întinde mâinile spre casa aceasta, ascultă-l din ceruri ...şi iartă-l şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia...ca să se teamă de Tine, în tot timpul cât vor trăi... " (1 Imparati 8:38-40; idem 54-61) ....

Scuzele produse astăzi de noi, fie rostite sau nerostite sunt: “Da ştiu ce spune Biblia despre separarea mea de lume ! Am ascultat toate predicile despre relele lumii, dar faptul că găsesc tot timpul cusur la pastor, la fraţi, că-i vorbesc de rău pe alţii, că-mi lipseşte interesul faţă de câştigarea altora la Hristos, nu face parte din lume. Nu le consider aşa de rele ca beţia, curvia, sau hoţia, care evident sunt din lume. Pe deasupra ştiu că am nevoie de timp să mă schimb!”

Timp pentru ce !? Ca să te obişnuieşti mai mult cu ele, ca să solidifice firava ta legătură cu lumea ? Iacov 2:10 “Cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate”

Prin îngăduinţa unui singur păcat în viaţa noastră, ne dezarmăm singuri şi ne lipsim de apărarea conştiinţei noastre împotriva altora. Cel ce poate să-şi sfideze conştiinţa pentru unul singur nu poate pleda nevinovat faţă de un altul, pentru că dacă nu este speriat de Dumnezeu (în conştiinţa lui) din cauza unuia singur, nu va fi atunci nici de celelalte.

“Cum aş putea să fac asta şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” a spus Iosif atunci când i s-a oferit nu numai să se culce cu nevasta lui Potifar ci şi să mintă! Pentru el porunca a 9-a, a fost la fel de importanta ca şi a 7-a”

În acest context, cred că putem să-L înţelegem pe Isus în radicalele lui afirmaţii din Matei 5:29-30, unde a zis că, dacă mana ta te împinge în păcat, tai-o sau dacă ochiul te impinge la păcat, scoate-l; nu a spus, suceşte mâna la spate sau rupe-o, ci reteaz-o; nu a spus, învineţeşte ochiul, ci scoate-l !

Severitatea limbajului lasă să se întrevadă inconfundabilul mesaj al lui Hristos celor deveniţi imuni la predici, la îndemnurile Duhului Sfânt, nemişcaţi de mustrări: Curveşti ? Opreşte-te; Minţi ? Încetează ; Furi ? Nu mai fura; Te cerţi cu fraţii ? Iubeşte-i ; Urăşti pe cineva ? Pocăieşte-te degrabă.

Învăţând din ceea ce i s-a întâmplat lui Solomon, trebuie să ne examinăm inimile pentru a nu avea aceeaşi soartă ca şi Solomon, pentru a ne dobândi şi păstra integritatea noastră.

Psalmul 139:23-24 “Cercetează-mă, Dumnezeule şi cunoaşte-mi inima ! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei ! “ Evrei 4:13 “Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face”

“Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveste paşii fiecăruia. Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui” (Iov 34:21-23)

Descoperă-ţi acum singur păcatul înaintea Lui şi renunţă la el pentru că mai târziu s-ar putea să ti-l descopere Dumnezeu înaintea tuturor.

Created: 23 March 2016

Articole Christian Dragomir ...