christian dragomir

Te salut cu pace și binecuvântare dragul meu vizitator. Sunt Christian Dragomir și mă bucur să te am oaspete pe site-ul meu. Despre mine îți pot spune că sunt căsătorit din anul 1999 cu Corina Dragomir și sunt tatăl fetiței Lidia Teodora Dragomir. De asemeni, sunt slujitor ordinat (diacon) în cadrul Bisericii Penticostale "Vestea Bună" din București, Str. Popa-Nan 106, unde te aștept să ne închinăm împreună Domnului Isus. Fiind implicat în actul slujirii nu doar prin cântare ci și prin predicarea Cuvântului, acest site prezintă, pe lângă muzica editată până în prezent, articole creștine dar și mesaje rostite în diferite slujiri avute. Sper ca ceea ce vei găsi aici să reprezinte o hrană duhonicească pentru sufletul tău. Dumnezeu să te binecuvinteze !

header_chris.jpg

Priveste-ti urma pasilor ...

in Christian Dragomir

priveste urma pasilorDe la Nicolae Iorga ne-au rămas aceste superbe cuvinte: "Ce suflet mereu tânăr şi plin de speranţă, credinţă şi bucurie a avut apostolul Pavel ! Şi aceasta în ciuda situaţiilor dificile cu care a trebuit să se confrunte în tot timpul vieţii lui. El poate fi un minunat exemplu pentru toţi cei ce sunt implicaţi într-un fel sau altul în lucrare pe ogorul Evangheliei dar şi pentru toţi credincioşii în general. Una din strategiile rafinate ale celui rău este şi răpirea bucuriei şi entuziasmului pentru lucrarea Evangheliei. El ştie că atunci când lucrarea se face fără dragoste şi pasiune, nu mai are acelaşi impact şi aceeaşi eficacitate. De aceea îndemnul apostolului pentru credincioşii din vremea lui, dar şi pentru credincioşii de astăzi, este unul de imbarbatare si optimism: Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul… ( Filipeni 4:4)"

Unii se bucură când îşi văd duşmanii îngenunchiaţi şi umiliţi; mulţi s-au bucurat când, în sfârşit, după un simulacru de judecată, Hristos a fost răstignit. Dar bucuria în Domnul este singura bucurie autentica. Toate celelalte sunt efemere. Bucuria câştigării milionului la loterie, sau posedarii unei case mari şi a unei maşini de lux, bucuria dobândirii unei diplome ce-ţi asigură o carieră strălucită etc. ... toate acestea pălesc în faţa bucuriei în Domnul. Lumea nu poate s-o înţeleagă. În cartea profetului Habacuc 3:17-18 găsim scris:„Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele !...” Cei ce nu cunosc frumuseţea vieţii cu Hristos se vor întreba: ce fel de bucurie este aceasta ?

Este bucuria în Domnul, care nu depinde de circumstanţele ostile ale vieţii ci depinde de încrederea în Dumnezeu. (Habacuc 3:19 “Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele”), este motivaţia profetului pentru această stare de reală fericire.
Împrejurările favorabile ale vieţii pot să producă zâmbete. Este uşor să arăţi fericit când ai un venit bun, o casă frumoasă şi o stare bună de sănătate. Bucuria în Domnul însă, este mult mai mult decât o stare emoţională de moment fie lunga sau scurtă ca şi durată. Este o înălţare a spiritului lăuntric ce decurge din acceptarea Harului divin şi din relaţia permanentă cu Dumnezeul cel Viu. Credinţa ăntr-un Dumnezeu suveran care ne apărp şi ne direcţionează trăirea, sunt bazele pentru o existenţă de deplină bucurie. Resursele pământului se pot epuiza, sau în limbajul de azi, poţi ajunge la faliment, dar încrederea puternică a profetului era în Acela ale cărui resurse sunt inepuizabile. Şi dacă exemplul de mai sus se găseşte în Vechiul Testament, iată că şi Noul Testament ne oferă unul tot în acelaşi ton. Citim în epistola către Evrei 10:34: « În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte… »

În Bucureşti, în timpul regimului comunist, unora li s-au confiscat casele care intrau în zona de sistematizare aşa cum era planificată de arhitecţii regimului. Au fost cazuri de deces în urma rămânerii fără proprietatea la care ţineau atât de mult, aşa de tare erau legaţi de cele pământeşti şi materiale ! La polul opus sunt aceia care s-au bucurat la răpirea averilor. Ce se întâmplă aici ? Se pare că este ceva imposibil de realizat şi incredibil. Nu cumva este fantezie şi basm frumos meşteşugit ? Nu, pentru că Biblia este cartea Adevărului. Dar cum s-a putut ajunge la o aşa înălţime spirituală ? Din nou, lucrul acesta nu este posibil fără o puternică motivaţie. De aceea să acordăm atenţie cuvintelor Domnului Isus: (Matei 6:19-20 “Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură”). Din punct de vedere omenesc, la un plan superior avuţiilor sunt comorile lumeşti dar puţini sunt privilegiaţii ce le posedă. Cartea Sfântă, Biblia oferă pentru cei ce doresc, atât adevăratele comori cât şi bucuria supremă în posedarea lor: (Psalmul 119:14 « Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile »). Tocmai de aceea, orice bibliotecă cu oricâte volume valoroase ar avea, nu este completă fără Cartea Cărţilor, Biblia. Observăm în psalmul citat mai sus, că bucuria deplină nu este în a citi învăţăturile sau a le discuta chiar în conferinţe bine organizate, ci în a urma şi a trăi învăţăturile dumnezeieşti. Este bucuria psalmistului, şi bucuria noastră ? Acel ce descoperă comorile Scripturii îşi leagă sufletul de ele şi doreşte cu pasiune să le aibă pentru totdeauna. Profetul Ieremia a trăit această experienţă chiar în mijlocul unui popor care l-a sfidat şi pe el şi mesajul lui. El zice: (Ieremia 15:16 “Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău Sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor !”)

Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul…!

inchinareRevenim la autorul acestor cuvinte. Epistola către Biserica din Filipi a fost trimisă dintr-o temniţă cu regim mai uşor (un fel de arest la domiciliu), unde apostolului i s-a dat totuşi libertatea să scrie şi să citească doar în anumite perioade ale zilei. El ştia că va urma şi temniţa cu regim foarte aspru şi la urmă, moartea. În asemenea condiţii ne-am aştepta să citim mult despre plângeri privitoare la starea în care se află sau despre descurajări, necazuri şi comportare brutală din partea temnicerilor. Dimpotrivă, tema ce emană din cartea aceasta este încrederea neclintită în Domnul Isus, al cărui rob se considera iar îndemnul către fraţi era la o veselie permanentă în viaţa de credinţă. Din tonul optimist al acestei scrisori am putea crede că a fost scrisă de biserică pentru a încuraja un întemniţat. Nu aşa stau lucrurile ci dimpotrivă, apostolul Pavel, din starea în care era, găseşte totdeauna puterea lăuntrică să îmbărbăteze bisericile deoarece un condamnat poate fi întemniţat doar fizic, dar spiritul de încredere nu se poate încătuşa niciodată. Mergem uneori la spital sau în familii să încurajăm fraţi bolnavi şi venim noi înşine încurajaţi. De ce ? Pentru că alături de suferinţă, vedem un chip liniştit şi îmbrăcat în lumină, şi simţim o pace lăuntrică ce izvorăşte dintr-un trup încă nevindecat şi ne dăm seama că numai bucuria în Domnul poate produce asemenea roade binecuvântate. De fapt însăşi bucuria este o roadă a Duhului (Galateni 5:22). O roadă nu poate să rămână ascunsă de aceea, se poate spune că exprimarea bucuriei este un imn de triumf asupra condiţiilor vitrege cu care ne confruntăm în viaţă. Bucuria apostolului îşi avea izvorul nu în cele lumesti ci în faptul că ştia bine cine îi este Stăpânul şi mai ales ce va dobândi ca şi rezultat al ataşamentului şi credincioşiei lui faţă de acest Stăpân. De aceea, în toate împrejurările favorabile sau mai puţin favorabile, Pavel era primul care îşi înălţa mâinile şi inima în laudă către Domnul harului, stimulându-i şi pe ceilalţi să-i urmeze exemplu.

Domnul Isus a spus: (Matei 11:29-30 “Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”). Cum poate să fie un jug bun şi o sarcină, uşoară ? Purtându-le cu bucurie, ştiind cine este alături de noi şi la jug dar şi la purtarea sarcinii.
O inima mereu veselă este acea inimă în care sălăşluieşte credinţa, nădejdea şi dragostea. Apostolul Ioan a scos în evidenţă acest adevăr: “…dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele. » (1 Ioan 5:3). Dragostea nu simte sarcini şi poveri, ci bucurii.

Bucuraţi-vă în Domnul…! Să ne oprim la câteva din motivele bucuriei apostolului, în speranţa că ne vor cerceta, motiva şi inspira să călcăm pe urmele lui întrucât şi el a călcat pe urmele lui Hristos.

Fragment din cartea :"Priveşte-ţi urma paşilor..." de George Cornici

Articole Christian Dragomir ...