christian dragomir

Te salut cu pace și binecuvântare dragul meu vizitator. Sunt Christian Dragomir și mă bucur să te am oaspete pe site-ul meu. Despre mine îți pot spune că sunt căsătorit din anul 1999 cu Corina Dragomir și sunt tatăl fetiței Lidia Teodora Dragomir. De asemeni, sunt slujitor ordinat (diacon) în cadrul Bisericii Penticostale "Vestea Bună" din București, Str. Popa-Nan 106, unde te aștept să ne închinăm împreună Domnului Isus. Fiind implicat în actul slujirii nu doar prin cântare ci și prin predicarea Cuvântului, acest site prezintă, pe lângă muzica editată până în prezent, articole creștine dar și mesaje rostite în diferite slujiri avute. Sper ca ceea ce vei găsi aici să reprezinte o hrană duhonicească pentru sufletul tău. Dumnezeu să te binecuvinteze !

header_bkb01.jpg

7 secrete ale încurajării eficiente.

in Articole diverse

„Ajută-mă. Sora mea are o tumoare pe creier. Nu știu ce să fac." Probabil că cei mai mulți dintre noi ar amuți în fața unei asemenea rugăminți. Nu și Bruce Feiler. Bărbatul și-a asumat răspunsul ca unul care știa ce înseamnă să suferi de o boală teribilă – doar supraviețuise cancerului.

Incurajare introÎntr-un material scris pentru The New York Times, Feiler povestește cum, în urmă cu trei ani, a fost diagnosticat cu cancer la oase, diagnostic care l-a costat nouă luni de chimioterapie și o operație de 15 ore pentru reconstrucția piciorului stâng. Experiența din care a scăpat (cu ajutorul „multor oameni”) l-a făcut să înțeleagă pe propria-i piele că unele încurajări ajută, iar altele pot chiar să strice. De aici plecând, Feiler a alcătuit o listă cu ce trebuie să-i spui și ce nu unui bolnav.

Totuși, faptul că accentuează mai mult ce să nu spunem unui om aflat în suferință nu ajută decât parțial oamenii care se întreabă sincer cum să arate că le pasă. Sunt mai mulți cred, cei care știu lucrurile pe care nu trebuie să le spună, dar se tem că, odată eliminate acestea, nu prea mai rămân multe de spus. Până la urmă, durerea celuilalt e durerea lui, noi nu o putem înțelege pentru că nu ni se întâmplă nouă și știm că sfaturi nu e bine să dăm fiindcă oricum nu avem soluții concrete. Prin urmare singurul lucru pe care îl putem face este să ne arătăm respectul tăcând. Sunt oameni care au studiat mai mult această dilemă și spun însă că tăcerea nu este soluția.

  1. Obține mai întâi permisiunea de a discuta. Uneori, în jurul subiectului dureros poate fi o atmosferă apăsătoare, care provoacă teama de a aborda subiectul. De aceea, ar fi de dorit să capeți un acord al celui care suferă pentru a deschide subiectul. Dacă prietenul tău îți arată că nu dorește acest lucru, dovedește-te disponibil să vorbești despre subiect oricând va vrea el să îl deschidă.
  2. Recunoaște situația. Realitatea nu dispare dacă o negi. Este mai benefic să îți întrebi prietenul cum se simte și prin ce a trecut, decât să îi lași impresia că îi minimalizezi suferința, ignorând de fapt realitatea.
  3. Recunoaște-ți limitele. Nu oferi sfaturi în care nici tu nu crezi. Nu critica, nu judeca, nu analiza și nu da sfaturi dacă nu ți se cere acest lucru. Nu îți permite să afirmi că „știi exact prin ce trece” prietenul tău, pentru că lui i-ar putea suna superior, detașat și chiar fals. Mai degrabă realizează că nu ai cum să înțelegi complet situația, și concentrează-te pe a transmite autentic că îți pasă.
  4. Oferă-i libertatea să se simtă așa cum se simte. Asigură-ți prietenul, care poate se învinovățește pentru starea lui, că îi rămâi alături chiar și atunci când nu are cel mai bun tonus moral. Dacă trece printr-o depresie, arată-i că, cel puțin în ochii tăi, are tot dreptul să simtă, să îl doară, să fie supărat.
  5. Ajută cu lucruri concrete. Uneori te poți simți neputincios, pentru că nu ai soluții directe pentru suferința prietenului tău. Însă îl poți ajuta indirect, rezolvând probleme colaterale, de care el nu mai are energie să se ocupe. Oferă-te să faci (mici) serivicii pentru el – să îi plimbi câinele, să ai grijă de copii într-o seară, să îi gătești ceva, să îi cumperi ceva de care are nevoie. Folosește-ți creativitatea. (Dacă tot suntem aici, specialiștii National Pain Foundation recomandă să nu întrebi „Ai nevoie de ceva?” fiindcă răspunsul cel mai comod la această întrebare închisă este „Nu, mulțumesc frumos”. Întreabă mai bine „Cu ce te pot ajuta? Ce pot face pentru tine?” lăsându-i celuilalt loc să spună deschis.
  6. Arată-ți empatia prin limbajul corpului. Arată că ești aproape nu doar emoțional, ci și fizic. Menține contactul vizual, mângâie, îmbrățișează. Arată-i celuilalt că se poate bucura de atenția și grija ta.
  7. Încurajează în cuvinte simple. Arată-ți aprecierea pentru modul în care prietenul tău reușește să facă față situației și îi vei da curaj să reziste.

Am lăsat special deoparte ideea de a-i reaminti prietenului tău că Dumnezeu îl iubește (că îi vrea binele chiar și atunci când trece prin suferință sau prin necazuri) fiindcă prin natura ei, această încurajare le înglobează pe toate celelate. Rugăciunea pentru cel bolnav și sprijinul spiritual nu trebuie să fie invazive, nici ostentative, ci discrete și naturale. În final, cel mai grăitor mod de a-i arăta cuiva că Dumnezeu îi este alături este să îi arăți cum te folosește Dumnezeu pe tine în sprijinul lui. Iubirea e, până la urmă, cea care face ca sfaturile de mai sus să nu fie nici tactici, nici politici manierate, ci moduri în care să arătăm celor dragi că nu fugim speriați când dau de necaz, ci le rămânem alături la bine și la greu.

semneletimpului.ro

Created: 15 May 2017

Articole Christian Dragomir ...